Traditii etnografice

Toate meşteşugurile şi obiceiurile transmise din tată-n fiu sunt frumoase şi pline de farmec. Ele reprezintă creaţia acestui popor înzestrat de Dumnezeu. Specificul lor de la o zonă la alta îţi trezeşte admiraţia şi curiozitatea. Trăirea şi păstrarea meşteşugurilor şi obiceiurilor reprezintă zestrea cea mai de preţ a unei aşezări, a unui popor.

Un astfel de meşteşug ce s-a păstrat de-a lungul timpului în satul Lungeşti este olăritul. Descoperirile arheologice din această aşezare au scos la iveală vase de ceramică şi resturi ale unor vase şi obiecte din primele secole ale erei noastre.

Olarii din comuna noastră au fost şi sunt cunoscuţi. Astfel, în anul 1908, la primul concurs de olărit pe ţară, a participat cu rezultate foarte bune şi un meşter olar din Lungeşti, pe nume Constantin N. Badea.

Pentru conservarea in patrimoniul culturii traditionale a mestesugului olaritului, evocand inaintasii si cinstindu-i pe contemporani, Primaria Comunei Lungesti Valcea, impreuna cu Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Valcea organizeaza in fiecare an evenimentul cultural „Ziua Olarului”. In cadrul evenimentului au loc festivitati de premiere a olarilor, a celor ce au contribuit la sustinerea acestui eveniment si la promovarea mestesugului, spectacole folclorice, targuri traditionale si evenimente sportive.

De asemenea, la ediţia a X-a a târgului de ceramică „Cucoşul de Hurez” au participat şi olarii din comuna Lungeşti, iar ceramiştii Ilie Budin şi Ion C. Vasile au obţinut cu acest prilej premiul special al Muzeului Judeţean Vâlcea. În prezent, Lungeştiul poate fi considerat, sub raportul numărului olarilor, al doilea după Horezu în judeţul Vâlcea.

Produsele lor sunt destul de variate ca formă şi mărime: oale, borcane, străchini, cenace, taiere, castroane, ulcioare, bobici, sărării, glastre, obiecte mult întrebuinţate în uzul gospodăresc.
Această îndeletnicire a olarilor practicată din tată-n fiu nu este lipsită de simţul artei. La fiecare vas întâlnim calităţi artistice remarcabile, putem admira tehnica formei smalţului şi al culorilor. Cel mai frecvent motiv ornamental folosit de olari, de aceşti artişti ai ceramicii din păcate puţin cunoscuţi este linia în zig-zag, precum şi motivul valului zgâriat cu o unealtă special concepută.

O idee născută dintr-o nestăvilită dorinţă de a omagia, păstra şi stimula una din cele mai vechi îndeletniciri ale locuitorilor satului Lungeşti a luat fiinţă la 10 iunie 1979 în poiana plină cu verdeaţă din faţa Căminului Cultural din Lungeşti, în faţa unui numeros public. Este vorba de prima ediţie a sărbătorii „Zilei Olarului”, sărbătoare care continuă şi astăzi cu mult fast şi cu invitaţi de marcă din judeţul Vâlcea. Cu această ocazie s-a organizat simpozionul intitulat: „Olăritul – moştenire străveche a locuitorilor lungeşteni” şi un concert de muzică populară.

În decursul anilor, această manifestare locală a devenit o manifestare de suflet a comunei, desfăşurându-se fără întrerupere, an de an, fie în centrul civic al localităţii, fie în pădurea Răcoasa, la ea participând cetăţeni din comunele limitrofe, din judeţ şi chiar din alte judeţe.

Pentru satisfacerea nevoilor locale, o parte din locuitorii satelor noastre au deprins diferite meşteşuguri ca: dulgheria, dogăria, rotăria, fierăria, zidăria şi altele.

Femeile încearcă să păstreze meşteşugul ţesutului lucrând cu multă îndemânare, mai ales iarna, velinţe olteneşti, covoare, prosoape, cămăşi naţionale, care împodobesc locuinţele noastre.
Privind obiceiurile locale putem spune că ele nu se deosebesc prea mult de cele întâlnite în zona Drăgăşanilor: evenimentele vieţii unui om (naştere, botez, luatul moţului, peţit, nuntă şi moarte) îşi au ritualurile lor, ca şi colindele de Crăciun şi obiceiurile de Anul Nou şi la alte sărbători.